5 motive pentru care încă nu vorbești fluent germana

Eh, acum devine neconfortabil!

În acest capitol voi avea rugămintea să faci după citirea fiecărui motiv o mică pauză. Reflectează cu onestitate asupra lor și gândește-te care din motivele enumerate mai jos ți se aplică și ție. Începutul oricărui drum de succes trebuie să aibă la bază sinceritatea și recunoașterea faptul că poate am amânat/negat sau renunțat prea ușor la acele lucruri care ne-ar fi putut ajuta să progresăm.

După ce ai făcut acest exercițiu și ai descoperit punctele slabe, este momentul să treci la pasul doi: adică să te ierți.

Cu toții facem greșeli, și cu toții cădem pradă unor sentimente distructive care nu ne lasă să evoluăm. Iartă-te că ai fost și încă ești uman, dă reset și treci la pasul 3: apucă-te de treabă! J

  1. Nu stăpânești încă gramatica și/sau ai încă lacune mari de vocabular.

Ca orice lucru de pe această lume, limba germană este un organism în care cuvintele sunt organele iar gramatica este sângele care le face să prindă viață. Necunoașterea sau lipsurile într-una dintre arii sau amândouă, fac ca mecanismul să funcționeze defectuos.

Este ca și cum ai încerca să construiești o casă începând cu acoperișul. Gramatica este fundația, zidurile și cărămizile iar vocabularul reprezintă ușile, ferestrele și tot mobilierul pentru a putea decora această casă. Atunci când una dintre ele lipsește, casa este incompletă sau prost construită.

2. Îți este frică să greșești.

Poate de departe cel mai important inamic în calea progresului a fost și va fi mereu frica. Să ne oprim puțin asupra acestui sentiment. Frica este una din trăsăturile inerent umane. Ea stă la baza supraviețuirii rasei noastre și joacă un rol foarte important în a lua decizii înțelepte care ne pot scuti de multe ori de foarte multe necazuri.

Însă atunci când frica este nejustificată, ea devine toxică, paralizându-ne, blocându-ne drumul către împlinirea aspirațiilor și viselor noastre. Când copiii se nasc se nasc cu doar cu două frici: frica de a fi scăpați din brațe și frica de zgomote puternice. Pe măsură ce avansăm în vârstă, „învățăm” să ne fie frică de tot felul de lucruri: unele sunt în avantajul nostru, cum ar fi frica de a nu ne arde, punând mâna pe o plită încinsă sau frica de moarte prin precipitarea de la înălțimi. Însă există o serie de frici absolut distrugătoare care ne aduc dezavantaje și care ne inhibă firea noastră creatoare și bucuria de a descoperi și de a învăța. Printre ele cea de a greși.

De câte ori nu am auzit spunându-ne de către cineva din familie: „Tu nu poți asta!” „Nu mai spune prostii!” „Termină cu aberațiil!”, „Ai greșit.” „Nu este bine!”

Toate aceste afirmații, deși uneori spuse din dorința de a ne perfecționa ne creează anxietate profundă și acel sentiment că orice am face nu va fi niciodată destul. Goana după perfecțiune naște de cele mai multe ori mediocritate pentru că doar prin greșeli ne putem învăța lecțiile și merge mai departe.

Ce-i drept nu doar părinții noștri dornici de perfecțiune sau membri ai familiei se fac vinovați de cultivarea acestei temeri. Dacă ai crescut și ai fost instruit în sistemul românesc de educație, ai fost probabil pus în situații umilitoare în care deacă greșeai, te exprimai liber sau încercai să adopți o metodă diferită decât cea reglementată, erai taxat scump și făcut să te simți inadecvat și insuficient de inteligent. Îngrădirea experimentării, accentul excesiv pe teorie în loc de practică, sunt câteva dintre motivele pentru care sistemul românesc de învățământ ocupă un jalnic loc în clasamentul sistemelor educaționale mondiale. Pe primul loc se situează Finlanda.

 

Dar ce au finlandezii și românii nu? Nu este vorba despre faptul că elevii nu ar primi teme, așa cum s-a speculat în multe postări de pe social media, aceasta fiind doar o legendă urbană. Sistemul educațional finlandez are la bază două componente absolut esențiale care stimulează învățarea eficientă. Pe deo parte, accentul cade pe experimentare, elevilor dându-li-se voie să greșească și să învețe de pe urma eșecurilor.

În al doilea rând, sistemul peer-to-peer prin care elevii mai mari sunt responsabilizați să se ocupe de educația celor mici, ceea ce îi forțează să își însușească materia într-un mod clar și inteligibil, astfel încât să poată pasa cunoștințele corect mai departe. Într-un sistem educațional în care accentul cade încă pe cantitate în loc de calitate, iar experimentarea nemijlocită este descurajată nu este de mirare că rezultatele lasă de dorit. Însă ar fi greșit să presupunem că doar sistemul este de vină. Dacă vrei într-adevăr ceva trebuie să iei acel ceva. Adu-ți aminte citatul lui Bernand Shaw cu bâta.

Începe prin a-ți pune întrebarea: Care este cel mai rău lucru care se poate întâmpla dacă greșesc? Repetă întrebarea de câteva ori, analizând de fiecare dată la rece răspunsurile. Vei vedea că nici unul dintre ele nu este realmente atât de îngrozitor cum pare. Nu vei muri, nu te vei îmbolnăvi, nu vei pierde nimic important dacă greșești și o iei de la capăt. Știu ce gândești acum: dar notele? Dar stima celorlalți? Să le luăm pe rând:

Notele nu te definesc. Ce-i drept ele pot fi un barometru pe o perioadă mai lungă de timp însă dacă nu-ți asumi riscul de a greși cum vei putea să faci progrese și să ajungi să iei note excepționale? În plus, după școală, notele nu vor mai conta absolut deloc. Nu mă crezi? Întreabă pe oricine. Până și părinții tăi vor recunoaște asta, chiar dacă acum vor să te vadă fruntaș.

Stima celorlalți. Trăim  mai mult ca niciodată într-o epocă în care imaginea din afară este pusă cu semnul egal al identității noastre. Este o realitate tristă împotriva căreia trebuie să luptăm din toate puterile. Cu toții suntem sub asediul rețelelor sociale și ne simțim presați să ne construim imaginea imaculată, perfectă, fără cusur în fața celorlalți. Dar conformismul și alergarea după aprobarea celorlalți nu numai că sunt o cursă fără sfârșit dar conduce și spre renunțarea la propria noastră identitate de dragul de a conserva o imagine șubredă în fața celorlalți.

De fiecare dată când îți vin în  minte astfel de gânduri, adu-ți aminte de oamenii excepționali ai acestei lumi. Dacă le vei citi biografiile vei vedea că aproape toți s-au răsculat împotriva a ceea ce le dicta societatea și că și-au asumat să se dea cu capul de prag de multe ori ca să își atingă scopurile. Oamenii excepționali din jurul nostru s-au ridicat nu în lipsa fricii ci acționând și riscând în ciuda ei.

Așa că riscă, greșește și vei ieși în câștig!

  1. Nu folosești fiecare ocazie pentru a vorbi germană

Putem înjura în continuare sistemul de educație românesc pentru că nu ne încurajează să ne exprimăm liber, însă fii sincer: ai folosit chiar fiecare ocazie pentru a te exprima în germană? Când ai avut de prezentat un referat sau un proiect în limba germană, ai ridicat mâna frenetic sau te-ai făcut mic în bancă? Când ai avut ore de comunicare ai fost primul la ore sau ai tras chiulul? Când ai plecat în vacanță într-o țară germanofonă și chelnerul ți-a luat comanda i-ai răspuns în germană sau ai comutat imediat pe engleză pentru că ți-a fost mai ușor? Ai încercat să îți faci prieteni printre vorbitori nativi sau alți colegi mai avansați sau i-ai evitat cât ai putut pentru că nu ai ce căuta printre ei?” Te-ai înscris la vreo bursă pentru a face imersiune lingvistică sau ai preferat să rămâi în confortul știut?

Dacă ai răspuns de cele mai multe ori cu varianta b înseamnă că nu mai poți da vina doar pe factorii din afară. S-o spunem pe șleau: te-ai sabotat singur! Însă ai puterea de a schimba lucrurile, responsabilizându-te și profitând de fiecare ocazie care ți se ivește în cale pentru a exersa limba germană.

  1. Îți lipsește De ce-ul!

Nu, nu este vorba despre motivație. De ce este mult mai mult de atât. Este de fapt sursa ta interioară care te face să înaintezi într-o anumită direcție. Dacă întâmpini mari dificultăți în a face progrese în limba germană deși ai depus efort considerabil să o stăpânești este timpul să îți analizezi motivele. Întreabă-te de ce vreau să învăț limba asta? Ce am de câștigat pe termen lung dacă ajung să o știu? Cum ar arăta viața mea ca vorbitor fluent și ce aș avea de câștigat de pe urma ei? De foarte multe ori studenții care se apucă de limba germană se gândesc la câștigurile financiare.

Ce-i drept, germana este încă un atu pentru o slujbă mai bine plătită însă în urma experienței mele cu mulți absolvenți de limbi străine, se pare că nu este un factor suficient de puternic pentru că la final de facultate competențele lingvistice sunt foarte limitate iar unii studenți nici măcar nu au dobândit abilitatea de a se prezenta în germană. Siguranța și confortul financiar nu sunt factori suficient de puternici care să susțină un efort de lungă durată care presupune muncă, disciplină și  consecvență.

Și atunci de ce învățăm germană? De ce învățăm orice limbă străină sau orice abilitate de fapt? Răspunsul poate fi că vrem să ne extindem, vrem să căpătăm o nouă identitate, un nou set de abilități care să ne dea mai multă libertate și mai multă putere. Gândește-te cine vrei să fii., cum ar arăta versiunea cea mai bună a ta și cum te poate ajuta germana să devii acea versiune.

  1. N-ai atitudinea potrivită

Pe vremea mea, maică, tineretul era altfel. Știu, ai mai auzit trăncăneala asta și o să mă urăști pentru că tocmai ce am folosit și eu un asemenea stereotip. Nu mă înțelege greșit. În multe privințe generațiile de azi sunt mai multe inteligente decât cele de dinainte, se pot adapta mai repede schimbările și pot adopta cu ușurință tehnologii noi.

Însă tocmai pentru că acum datorită progresului tehnologic lucrurile sunt mult mai ușor de obținut și de cele mai multe ori la un clic distanță, rezistența la stres și capacitatea de a aștepta o recompensă au scăzut considerabil. 

Simon Sinek, o somitate în lumea public speaking-ului și inventatorul conceptului de Cerc de aur, se plângea că generația milenialilor și-a pierdut cultul răbdării, fiind într-o vânătoare continuă de recompense imediate, obținute ușor fără efort. Tind să îi dau dreptate. Deși consider că această hibă s-a extins acum dincolo de această generație. De multe ori în timpul orelor am impresia că mulți studenți înscriși la secția de începători se așteaptă ca un mic dispozitiv să le implantat în creier care să îi facă să vorbească instantaneu corect și fluent.

Și deși au început deja să apară dispozitive de traducere iar Google translate devine din ce în ce mai performant (fac precizarea că în continuare Google translate este un program  încă foarte departe de a fi rezonabil mai ales pe limbile germană și română), astfel de invenții nu vor înlocui niciodată comunicarea autentică dintre două persoane. Este suficient să ne imaginăm un cuplu de naționalități diferite stând la masă în bucătărie. El ia acel “apărățel” și spune în propria limbă: „Dragă, te rog dă-mi untul din frigider”. Dispozitivul traduce comanda folosind o voce robotică, plată, fără inflexiuni. Apoi partenera dispozitivul și spune în limba sa maternă: „Dar, dragule, știi că de când ți-a spus medicul că ești pre-diabetic ar trebui să ai grijă la grăsimi” iar aparatul să traducă cu aceeași voce impersonală.

Dincolo de comicul situației, va fi mereu nevoie de limbi străine pentru a experimenta noi dimensiuni ale identității noastre și pentru a ne bucura din plin de oportunitățile pe care viața ni le oferă. Iar pentru învățarea lor trebuie să ne bazăm mereu pe același dispozitiv: creierul nostru. Iar dacă înțelegem asta, atunci trebuie să ne asumăm munca care vine la pachet și să începem să abordăm studiul limbii cu mai multă responsabilitate. Și cu bucuria de a descoperi și de a explora o lume nouă!

Ce rost ar avea să mai învățăm ceva, dacă nu ne putem bucura de drum în sine?

Cu aceste gânduri și cu onestitatea și responsabilitatea asumate ești gata să treci la următorul capitol!